Iubire și ură

 

Cei mai mulți din cei cu care am vorbit își doresc să găsească pe cineva care să îi iubească și pe care să iubească la rândul lor. Este o nevoie foarte bine cunoscută a omului, aceea de a simți o conexiune, de la suflet la suflet, cu o altă persoană apropiată.

Sunt mulți care trăiesc povești frumoase de dragoste, mulți care trăiesc povești în care uneori au parte de momente neplăcute și mai sunt și acele povești în care, din diverse motive, iubirea nu pare să învingă. Atunci când iubirea încetează să se mai manifeste, atunci când aceasta scade în intensitate, dispare sau nu este împărtășită, sentimentele celui care este rănit se transformă în altceva.

Fie că vorbim despre ură, fie că vorbim despre furie ori tristețe, iubirea neîmpărtășită dă naștere unui sentiment profund de durere și dezamagire. Atitudinile și reacțiile în aceste situații diferă de la om la om, fiecare având o metodă proprie în care se manifestă și face față acestor emoții.

De multe ori am fost întrebată, cum se poate ca dintr-un sentiment sincer de iubire, să ajungi să simți ură sau antipatie față de o persoană. Răspunsul, deși nu neapărat plăcut, este simplu. Cum am spus și mai devreme, facem față diferit la durere iar ura, tristețea, reacțiile furtunoase, sunt doar câteva modalități prin care oamenii reușesc să facă față suferinței. Atunci când nu reușim să gestionăm durerea produsă de lipsa de răspuns  față de ceea ce simțim, intră în acțiune diferite mecanisme de apărare și adaptare care ne permit să facem față acelui moment de durere.

Astfel, în situația în care unei persoane, spre exemplu, nu îi este întoarsă iubirea, aceasta poate va transforma toată acea iubire în ura, pentru a face lucrurile mai ușoare (cel puțin în aparență). Această reacție este un fel de a spune „dacă nu te pot iubi, atunci te voi urâ”, lucru ce se traduce de fapt în „deși nu pot să te iubesc, eu tot simt ceva față de tine. Așadar, în acest fel îmi este permis să simt ceva pentru tine, deoarece, nu îmi ești indiferent/ă, ci însemni ceva pentru mine”.

Sunt multe persoane care consideră ura ca fiind opusul iubirii, însă nu consider că este cazul. Iubirea și ura sunt interconectate iar în momentul în care iubirea nu se poate manifesta, apare ura care permite un fel de manifestare a unor simțământe profunde. Ura apare în acele momente de imposibilitate, incapacitate de manifestare a iubirii. Ori, atunci când nu poți lua persoana în brațe ca să îi spui cât de mult înseamnă pentru tine (din frică, nesiguranță, distanță, etc), în acel moment vor apărea alte emoții care vor permite manifestarea acestei neputințe.

Dacă este să căutăm opusul iubirii, pe acela consider că îl putem găsi în indiferență. În momentul în care simțim indiferență față de o persoană și orice ar face, fie că pleacă, fie că rămâne, este tot una pentru noi, atunci iubirea nu există. Nu poți iubi o persoană și să fie egal cu zero faptul că pleacă de lângă tine sau rămâne. Indiferența se traduce prin „nu îmi pasă, nu mă interesează”, iar acest lucru vine din lipsa de sentimente față de persoana în cauză.

Ce propun eu: în loc să alegem să ne opunem iubirii, haideți să ne păstrăm inimile deschise. Atunci când este posibil, să întoarcem din iubirea pe care o primim. Atunci când simțim că este prea mult, să respectăm curajul celuilalt de a se exprima. Și cel mai important lucru, înainte de toate, propun să ne iubim pe noi înșine. Din respectul și iubirea de sine autentice, vom găsi resursele necesare pentru a putea oferi și celor din jurul nostru. Totul începe cu noi!

iubire si ura

 

Tags: psihoterapie, consiliere psihologica, terapie de cuplu,, relatii intre barbati si femei, terapie de familie, terapeut brasov

Sky Bet by bettingy.com